Preacuviosul Iustin Popovici
Referatul a fost publicat în ziarul grec ”Orthodox Tipos” din 1 iunie 1975.
1. Preasfințiți Episcopi, poziția Bisericii Ortodoxe față de eretici – toți care nu sunt ortodocși – a fost stabilită o dată pentru totdeauna de către Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți, adică de tradiția inspirată de Duhul Sfânt, unică și nestrămutată. În temeiul acestei hotărâri, ortodocșilor le este interzis să participe la orișice rugăciuni sau slujbe religioase comune, alături de eretici. Căci ce însoțire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtășire are lumina cu întunericul? Și ce învoire este între Hristos și Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios? (II Corinteni 6, 14-15).
După Canonul Apostolic 45: ”Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat cu ereticii, să se afurisească. Iar dacă le-a permis acestora să săvârșească ceva ca clerici (să săvârșească cele sfinte) să se caterisească (să fie excomunicat)”. Acest canon sfânt lăsat de sfinții Apostoli nu arată concret care rugăciune anume sau slujire este interzisă, ci, în mod categoric, interzice orice rugăciune în comun cu ereticii, chiar și cea particulară (”să se roage la un loc cu ereticii”). Iar la slujele ecumeniste, oare nu sunt mai îngăduite fapte mai semețe? Canonul 32 al Sinodului din Laodiceea consemnează: ” Nu se cuvine a primi binecuvântările ereticilor, care mai mult sunt absurdități decât binecuvântări”. Iar la aceste adunări și slujbe ecumenice, oare ereticii nu binecuvântează? Episcopii romano-catolici, preoții lor, pastorii protestanți – sunt chiar și femei.
Aceste canoane ale Sfinților Apostoli și Părinți sunt valabile și astăzi, nu numai în vechime: ele rămân fără îndoială obligatorii pentru noi toți, creștinii ortodocși de astăzi. Ele, de asemenea, ne determină poziția noastră în raport cu romano-catolicii și protestanții. Pentru că biserica romano-catolică cuprinde o mulțime de erezii, iar despre protestantism mai bine să nu vorbim. Oare Sfântul Sava nu s-a pronunțat deja, acum șapte secole și jumătate, în ce privește ”erezia latină”? Iar de atunci Papa a inventat multe erezii noi și a dogmatizat, fiind ”infailibil”. Nu încape nicio îndoială în ce privește faptul că dogma despre infailibilitatea Papei a prefăcut-o romano-catolicismul într-o pan-erezie. Și mult lăudatul al II –lea Conciliu de la Vatican nu a schimbat cu nimic această monstruoasă erezie, ci mai curând a consolidat-o.
Din această cauză, dacă noi, ortodocșii, dorim să rămânem așa cum suntem, atunci se cuvine să rămânem pe poziția Sfinților Sava, Marcu al Efesului, Cosma Etolul, Ioan din Kronstadt și a altor șfinți mărturisitori, mucenici vechi și noi ai Bisericii Ortodoxe față de romano-catolici și protestanți, din rândul cărora nimeni nu este ortodox din cauza a două dogme creștine de bază: Sfânta Treime și Biserica.
2. Înalt Preasfinția Voastră și sfinți părinți ai Sinodului (Bisericii Ortodoxe Sârbe)
Cât vom mai continua să necistim sfânta noastră Ortodoxie și Sfânta Biserică prin trista și dezonorata noastră atitudine față de ecumenism și Consiliul Mondial al Bisericilor?
Fiecare ortodox conștiincios, educat în spiritul Sfinților Părinți, va fi cuprins de rușine atunci când va citi că membrii ortodocși ai celei de-a 5-a Conferințe Panortodoxe de la Geneva (8-16 iunie 1968), la abordarea problemei privind participarea ortodocșilor la lucrările Consiliului Mondial al Bisericilor, au hotărât ”să declare că Biserica Ortodoxă se consideră parte organică a CMB”.
Această hotărâre este teribilă și apocaliptică prin caracterul ei neortodox și antiortodox. Merita oare Biserica Ortodoxă, acest organism sfânt Dumnezeiesc-omenesc, să fie umilită într-un mod atât de josnic, pentru ca reprezentanții ei teologi – unii dintre ei fiind episcopi sârbi – să roage ca să li se acorde dreptul la participare ”organică” și de includere în CMB, care devine, în acest mod, un nou ”organism” bisericesc, o nouă ”biserică”, plasată deasupra tuturor celorlalte Biserici, în cadrul căreia bisericile ortodoxe și neortodoxe nu sunt decât niște simple părți (” unite organic între ele”)? Ca să vezi. O, nemaipomenită uzurpare și trădare!
Noi respingem credința ortodoxă Dumnezeiesc-omenească, această legătură organică cu Dumnezeu-Omul și cu Trupul Său Preasfânt – Biserica Ortodoxă a Sfinților Apostoli și Părinți și a Sinoadelor Ecumenice – și tot noi vrem să devenim ”membri organici” ai societății eretico-umaniste, constând din 263 erezii, fiecare dintre acestea fiind moarte duhovnicească.
Ca ortodocși, noi suntem mădulare ale lui Hristos. Luând deci mădularele lui Hristos, le voi face mădularele unei desfrânate? (I Cor. 6,15). Însă noi facem aceasta prin unire ”organică” cu Consiliul Mondial al Bisericilor, care nu este altceva decât renașterea păgânismului ateist pro-omenesc.
A sosit în sfârșit timpul pentru ca Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, Biserica Sfinților Apostoli și Părinți, a sfinților mărturisitori, mucenici și noi mucenici să înceteze amestecarea bisericească, ierarhică și în rugăciuni cu așa numitul Consiliu Mondial al Bisericilor și să se dezică pentru totdeauna de orice fel de participare la rugăciuni și slujbe comune (slujbă care în Biserica Ortodoxă se unește organic într-un tot unitar, încununându-se cu Euharistia) și să se dezică, în genere, de la orice fel de participare la acțiuni bisericești, care relevă caracterul unic și irepetabil al Sfintei Biserici Apostolice și Sobornicești – întotdeauna unitare și unice.
3. Nu vă uniți cu ereticii, oriunde s-ar afla centrul lor, la Geneva sau la Roma. Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, întotdeauna credincioasă Sfinților Apostoli și Părinți, nu se va dezice prin aceasta de misiunea sa creștină și de datoria sa evanghelică, adică ea va mărturisi în fața lumii ortodoxe și neortodoxe cu smerenie, dar și cu tărie, adevărul Atotadevărat al Dumnezeu-Omului, viu și adevărat, și puterea atot mântuitoare a Ortodoxiei. Biserica condusă de Hristos prin duhul Sfinților Părinți și teologi va fi totdeauna gata să răspundă oricui îi va cere socoteală de nădejdea care este în noi (I Petru 3,15). Iar nădejdea noastră, în veacul veacurilor, este una și unică: Dumnezeu-Omul Iisus Hristos și Trupul Său omenesc-dumnezeiesc, Biserica Sfinților Apostoli și Părinți. Teologii ortodocși trebuie să participe nu la ”rugăciunea ecumenică comună”, ci la convorbiri teologice întru Adevăr și despre Adevăr, anume așa cum o făceau Sfinții și Dumnezeieștii Părinți de-a lungul veacurilor. Adevărul Ortodoxiei și credința adevărată sunt ”partea” care aparține numai celor care se ”mântuiesc”. (Pravila a 7-a a celui de-al doilea Sinod Ecumenic).
Atotadevărat binevestind Apostolilor: Sfințirea Duhului și credința adevărului (II Tes. 2,13), credința dumnezeiesc-omenească este ”credința adevărului”. Esența acestei credințe este Adevărul, este unicul Adevăr, adică Dumnezeu-Omul Hristos. Această credință și această Dragoste sunt însăși esența inimii și conștiinței Bisericii Ortodoxe. Toate aceste comori s-au păstrat întregi și neschimonosite numai în Ortodoxia mucenicească a Sfinților Părinți. Despre aceasta creștinii ortodocși sunt chemați să mărturisească fără teamă în fața Apusului și a pseudo-dragostei și a pseudo-credinței lui.
Încredințându-mă rugăciunilor apostolice ale Înalt Prea-sfinției Voastre și celorlalți sfinți părinți și Episcopi ai Sinodului, rămân
Nevrednicul Arhimandrit Iustin,
Sărbătoarea Sfântului Ioan Gură de Aur,
13/26 noiembrie 1974.
Sfânta Mănăstire Celie
PeDrumulCrucii's Blog 