Cuvânt despre pocăinţă

  Întoarce-te, din toată inima, cu suspinuri şi cu lacrimi. Cu răbdare smereşte-te şi miluieşte pe săraci şi pe sărmani şi iartă greşelile aproapelui tău. Pentru că acum, zice Domnul nostru, întoarceţi-vă către Mine dintru toată inima voastră cu post şi cu tânguire şi cu plângere. Rupeţi-vă inimile voastre, iară nu hainele, întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru, că milostiv şi îndurat este, îndelung răbdător şi mult milostiv. Pentru că cel ce miluieşte, zice, miluit va fi și apoi, iertaţi şi se va ierta vouă. Milostenia bărbatului ca o pecete este pe dânsul şi dar bun este celor ce o fac pe ea înaintea celui Preaînalt. Şi aşa păcatele se șterg. Dacă vei avea pocăinţa ninivitenilor, ai pe David, care, prin pocăinţă, şi-a curăţit păcatele şi atât a arătat puterea pocăinţei, încât, prin ea şi de darul proorociei iarăşi s-a învrednicit şi lui Dumnezeu Tatăl s-a făcut cunoscut. Ai pe Petru, pe care o slujnică l-a întrebat despre învăţătorul şi s-a lepădat de El cu blestem, făcându-se că nu-L ştie pe Dânsul, şi cu mincinos jurământ s-a jurat, însă, atât şi-a curăţit spurcăciunea lepădării, încât şi întâistătător s-a făcut el şi din starea cetei Apostolilor n-a căzut şi a fost numit Bisericii temelie şi Cereştii împărăţii chelar, de Însuşi Dumnezeul Adevărului.
Ai pe vameşul şi pe fiul cel pierdut, ai pe desfrânata şi pe tâlharul, care, într-un ceas, prin glasul cel cu bună înţelegere, au fost iertaţi de păcate şi în patria Raiului cetăţeni s-au făcut, îndrăzneşte prin pocăinţă, dezbracă-ţi spurcăciunea, nu te teme, căci, după aceea, Domnul îndrăzneţ te va face pe tine şi când te vei pocăi şi vei suspina, atunci te vei mântui. Că mare este mila lui Hristos Dumnezeu şi curăţire este celor ce se întorc la Dânsul, cu pocăinţă, pentru că numai atunci mila Domnului, ca ploaia pe câmp, în sufletele noastre se va pogorî şi războiul vrăjmaşului împotriva noastră se va strica, întru Hristos Iisus Domnul nostru.

Sursa: Proloagele, volumul 1

COMUNICAT DE PRESĂ: Sărbătoarea Sfintei Parascheva – 2011

În fiecare an, sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva este un prilej de apropiere şi de mărturisire creștină pentru credincioşi din ţară şi din străinătate, care vin la Iaşi pentru a se închina la moaştele Sfintei Parascheva şi ale altor sfinţi ai Bisericii Ortodoxe.

Anul acesta, pelerinii care vor veni să se închine la moaştele Sfintei Parascheva se vor putea închina şi la moaştele Sfântului Policarp, Episcopul Smirnei, care vor fi aduse de la Mănăstirea Ambelakiotissa din Grecia de către Înaltpreasfințitul Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Aghios Vlasios.

La evenimentele organizate de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în perioada 9-17 octombrie 2011, presa va avea acces pe baza legitimaţiilor de serviciu. În data de 14 octombrie 2011, slujba Sfintei Liturghii va fi oficiată pe esplanada din faţa Catedralei Mitropolitane, pe o scenă special amenajată.

Vă oferim, ataşat acestui comunicat,programul detaliat al evenimentelor prilejuite de sărbătoarea dedicată Sfintei Cuvioase Parascheva și anunțăm mass-media că, pe această temă, va avea loc o conferință de presă în data de 7 octombrie 2011, la ora 12.00, în Sala ”Iustin Moisescu” a Centrului Eparhial Iași.

(Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Iașilor)

Sărbătoarea Sfintei Parascheva 2011 (370 de ani de la aducerea sfintelor ei moaşte la Iaşi, în anul 1641)

Program 09-17 octombrie 2011 Continuă lectura

Părintele Ilie Cleopa – Predică de Anul Nou (fragmente)

Părinţilor şi fraţilor şi iubiţi credincioşi,

  Fiindcă slujesc cu nevrednicie mâine Liturghia, m-am gândit că e bine ca  privegherea din seara aceasta s-o mai împodobim şi cu cântări, şi cu cuvinte sau cu predici, ca să nu pară prea lungă. Mâine, Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare din Răsărit prăznuieşte trei sărbători: Anul Nou, Tăierea împrejur cea după trup a lui Hristos Mântuitorul şi Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadochiei. Şi pentru că mâine nu se poate cuprinde într-o predică tot ce ar trebui spus despre aceste trei praznice, m-am gândit ca în seara aceasta să mă ocup într-o mică parte din predică de însemnătatea anului nou.

  Dar vreau să vă spun că, începând de la anul nou, grija noastră cea mai mare trebuie să fie alta Continuă lectura

Sfântul Nicolae Velimirovici despre criza mondială

 

  Mă întrebi, omule al lui Dumnezeu, de unde vine criza actuală și ce anume înseamnă ea.

  Cine sunt eu ca să mă întrebi despre o taină atât de însemnată? „Vorbește când ai ceva mai bun decât tăcerea”, spune sfântul Grigorie Teologul. Și deși socot că tăcerea este acum mai bună decât orice vorbire, totuși, din dragoste față de tine, îți voi înfățișa ceea ce cred eu despre problema pe care mi-ai spus-o.

  „Criză” este un cuvânt grecesc, și înseamnă „judecată”. În Sfânta Scriptură acest cuvânt este întrebuințat des. Astfel, Psalmistul spune: pentru  aceasta, nu vor învia necredincioșii la judecată (Psalmul 1,5), și în alt loc: milă și judecată voi cânta (Psalmul 100,1). Înțeleptul Solomon scrie că de la Domnul se face judecată omului (Pilde 29,27). Însuși Mântuitorul a zis că Tatăl toată judecata a dat-o Fiului, iar ceva mai încolo că acum este judecata lumii acesteia (Ioan 5,22; 12,31). Continuă lectura

RUGĂCIUNEA – ARMĂ PUTERNICĂ

  Este trebuință de multă rugăciune

 

  Odinioară, mai înainte ca cineva să înteprindă ceva, dacă era om viețuitor în lume, mai întâi se gândea, iar dacă era om duhovnicesc se gândea și se ruga. În vremea noastră chiar și oamenii ”duhovnicești” nu numai că nu se roagă, dar nici nu se mai gândesc. Și mai ales acum când apar probleme serioase, aceștia fac experiențe pe lume. În toate cazurile, înainte de a acționa, să ne întrebăm: ”Oare am gândit bine la aceasta? M-am rugat pentru aceasta?”. Atunci când cineva acționează fără să gândească și fără să se roage, acționează satanic. Și iată, adesea, mulți creștini prin modul în care acționează nu Îl lasă pe Dumnezeu să intervină. Unii ca aceștia cred că ei singuri le vor reuși pe toate. În timp ce chiar și cel necredincios spune uneori ”Va avea grijă Dumnezeu”, aceștia nu spun nici măcar așa ceva. Cineva, de pildă, se luptă ca să fie desființat carnavalul[1], Continuă lectura

APEL UMANITAR: PRO-VITA „SF. BRÂNCOVEANU” GIURGIU

 

Într-o lume preocupată de așa zisa „criză financiară”, de viruși fabricați spre „înjumătățirea” populației globului, de alegeri prezidențiale și de alte lucruri fără de nici un rost duhovnicesc, cei care au nevoie de ajutor din partea noastră, frații mai mici ai lui Hristos și, deci, și ai noștri, rabdă cele mai mari lipsuri, de care noi nici habar nu avem, căci nu ne lipsește nimic din cele necesare traiului… în Giurgiu, părintele Valentin Ștefan face eforturi supraomenești pentru a aduna cele necesare traiului pentru cele 15 femei și cei 20 de copii care viețuiesc la Pro-Vita „Sf. Brâncoveanu” – filiala Giurgiu.

  Sunt zile în care părintele Valentin nu are nici măcar 5 lei în buzunar pentru a procura cele necesare copiilor și mamelor. Vine iarna și nevoile sunt mai mari. Deocamdată au haine, datorită faptului că oamenii au donat haine. Însă sunt multe de făcut: asigurarea de fonduri pentru mâncare și alte cheltuieli, probleme administrative și medicale: îmbolnăviri, tratamente, spitalizări, operații; sunt foarte multe nevoi care trebuiesc asigurate în fiecare zi. Pentru cei care au copii, cheltuielile sunt cunoscute, însă cei care nu au copii s-ar putea întreba ce cheltuieli sunt acolo unde sunt copii. Scutece, lapte praf, biberoane, ceaiuri, medicamente etc. Alte cheltuieli se fac pentru umplerea buteliilor, plătirea facturii de energie electrică, cumpărarea lemnelor pentru foc sau achiziționarea de produse de uz casnic (detergenți, săpun, hârtie igienică etc.) sau alimente.

  Orice ajutor e binevenit, fie el cat de mic. Pentru mai multe informații despre Pro-Vita ”Sf. Brâncoveanu” filiala Giurgiu puteți accesa blogul lor http://provitagiurgiu.wordpress.com sau suna la numerele 0720.906.635 / 0762.656.077 – părintele Valentin Ștefan. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

Pustnicul şi diavolul cu gustările lui!

 

Avva Macarie odinioară locuind în pustie a văzut pe Satana în chip de om trecând pe acolo, purtând o haină de in cu multe găuri, având în fiecare gaură câte o tigvuliță, în care ducea felurite gustărele fraţilor din altă latură a pustiei, cu care îi amăgea, trăgând la voile sale pe cei care gustau din ele.

  Tot astfel și un alt Sfânt Cuvios Părinte, ieşind din pustie mergea la Sfânta Biserică. Pe drum se întalni cu diavolul care avea un cojoc întors pe dos și de fiecare miţă era agăţat câte un şipuşor. Cuviosul s-a minunat foarte mult când a văzut pe diavolul că merge şi el tot într-acolo.

– Da unde mergi? îl întrebă sfântul cu mirare.

– La biserică, i-a răspuns liniştit diavolul.

Tu la Biserică? – îi zise Sfântul. Şi de ce nu? îi răspunse încornoratul; eu merg în toate Duminicile și sărbătorile la Biserică, pentru că acolo se roagă creştinii şi se învață în contra mea. Deci, trebuie să merg şi eu acolo la ei, ca să mă apăr. – Şi cum faci tu aceasta? îl întrebă Sfântul. Diavolul i-a răspuns:

– Vezi tu aceste mii de şipuşoare? În ele se află tot felul de gustărele și poftele păcatelor, cu care eu îmbii pe creştini şi creştine. Şi de nu va gusta cineva din unul, va gusta din altul. Iată, aşa am şi eu mii de căi și mijloace ca să-i întorc pe toţi la voia mea. Dar eu n-aş cam avea cheful sa-ţi escopăr toate tainele mele, ci numai pe unele dintr-însele tot ți le voi destăinui. (Acum ascultaţi cât de groaznic se lasă înşelaţi și întunecați la minte majoritatea creştinilor noştri).

  – Iată cum o potrivesc eu de minune, zice diavolul: Duminica şi sărbătoarea când ştiu că, creştinii trebuie ca dimineaţa să se ducă la Biserică, întrebuințez toate meşteşugurile drăceşti pentru a-i împiedica de a mai merge la Biserică, ca să nu se lumineze, ci să rămână întunecaţi, ca şi noi spiritele iadului. Atunci eu, care nu dorm; ci pururea mă ostenesc, umblând prin sat, din casă în casă, îi scol pe toţi şi-i trimit la târg şi la cârciumă. Câţi nu vor asculta și vor rămâne acasă, voind a se duce la Biserică, pentru aceştia am eu multe meșteșuguri. Când ei își rânduiesc treaba gospodăriei prin ogradă (curte) spre a putea merge la Biserică, mă amestec şi eu acolo, și te miri cum o vită l-a supărat, sau vecinul de alături, îl fac să se mânie, să ocărască, să suduie, să se ia la sfadă, să blesteme, şi alte multe pricini fac bărbatului pe-afară, ca să aibă motiv, că de acum nu se mai poate duce la Biserică supărat. După ce am isprăvit treaba pe afară, intru înăuntru în casă, şi pe câţi nu i-am putut înşela pe afară, mă ostenesc, şi în casă negreşit le găsesc cuiul.

  Tocmai în momentul când bărbatul se îmbracă spre a pleca la Biserică, îl umplu de duhul iuţimii, al certei şi al mâniei, pentru o rufă, poate că nu e spălată bine, că nu i se potrivește petecul, că nu-i sunt pantalonii scuturaţi, ghetele cremuite, sau poate că-i lipsește un nasture la cămaşă. Atunci în tulburarea mâniei i-o dă femeii de cap și fac atâta ceartă şi gâlceavă între soţi şi casnici, încât le-a trecut tot dorul de a se mai duce la Biserică. Bucuros de reuşita mea, eu stau într-un ungher la uşa casei, unde mă prăpădesc de râs. Pe femeie o umplu de tulburare prin neascultarea copiilor. Atunci o silesc să-şi blesteme şi să-şi ocărască copiii, şi aşa, îi las şi pe aceştia sfădindu-se în casă.

  Pe câţi i-am scăpat neînșelaţi astfel acasă, plec după ei la Biserică.

  Acolo am eu multe chiţibuşuri, ca umblatul lor la Biserică sa nu le aducă nici un folos; ci numai pagubă. Acolo în Biserică (zice diavolul) mă amestec mai întâi printre bărbaţi. Vezi colo cei doi coconaşi? Iată le întorc privirea spre pălăria şi îmbrăcămintea șucheată a uneia. Duduiei celei oacheșe îi întorc capul spre cutare tânăr, care-i face cu ochiul. Cu atenția lor la slujba Bisericii s-a isprăvit. Ei stau numai cu trupul în Biserică; iar cu sufletul sunt în păcate, departe. Vezi pe cel doi domni în straie boiereşti? Iată îi fac a se scandaliza de graiul cam pe nas al Preotului, aşa că în tot drumul lor spre casă îl judecă şi-l critică. Vezi pe cei doi negustori colo în dreapta? În tot timpul Liturghiei nu se mai gândesc la cele sfinte, că-i fac a petrece ca la cafenea, sau vorbind despre afacerile lor negustorești.

Dincolo, în stânga celor doi gospodari, le bag în cap că păcatele despre care vorbeşte cazania se potrivesc de minune la cumetrii lor și-i judecă în tot chipul, iar la păcatele lor nici nu se gândesc. Apoi încep să mai judece și pe badea Radu, Dumitru, Alexandru, ş.a. că de ce au venit aşa de rupţi la Biserică. Pe ţărani îi fac să nu fie cu luare-aminte la slujbă, ci să se gândească acasă la femeie şi copii, la gospodărie și afaceri lumeşti, și aşa, am isprăvit şi cu aceştia, cărora nu le mai stă mintea la slujba Bisericii.

  După ce înşel astfel şi-n alte multe feluri pe bărbaţi (zice diavolul) trag o roată printre femei, şi le câştig aproape pe toate, făcându-le să vorbească în Biserică. Vezi colo fetele acelea tinere? Au venit cu flori pe cap, gătite idolește, cu capul, gâtul, pieptul, mâinile şi picioarele dezgolite numai ca să înşele pe tineri și să-şi facă ochi dulci unii la alţii. Iată și femeile acelea cochetate, care se umplu de păcate grele, şi aici în Biserică, pe femeile acelea de acolo le fac să tragă cu coada ochiului una la alta, la straiele, la încălţările şi la broboada altora … după care apoi să se apuce a povesti şi a le critica:

– Văzut-ai pe cutare femeie cum este îmbrăcată astăzi la Biserică şi ce broboadă mai are pe cap! N-aş purta-o să mi-o dea de pomană! Aşa, leliţo dragă! Şi încă ce încălţări mai are şi în picioarele ei … Doamne! Doamne! Da pe cutare, şi cutare, l-ai văzut cum nici nu este lăut, nici schimbat! Ce femeie proastă mai are şi acela! Bine a zis cine a zis: „Tot un bou şi-o belea”.

– Aşa soro, Doamne! Multe-ţi mai sunt date să-ţi vadă ochii. Și altele multe ca acestea mai zic ele.

– Vezi colo cele două cumetriţe, cum ele tocmai în timpul slujbei îşi pețesc fetele de minune, îşi pregătesc zestrea copiilor, şi îşi clevetesc prietenele care i-ar împiedica a face nunta mai degrabă? Despre slujba Bisericii nici nu mai e vorbă s-o asculte cu atenţie … Pe câţi nu pot pune mâna nici în Biserică (zice diavolul), îi vânez eu la ieşirea din această Casă, foarte periculoasă pentru mine. Astfel, pe cale spre locuinţele lor, ma alipesc pe nesimţite de dânşii şi atâta de dulce le şoptesc la ureche, încât pe mulţi îi fac să se ducă la horă, să cânte cântece lumeşti, să chiuie şi să joace, ori măcar să privească, făcând astfel toate voile noastre şi apoi îi scriem în catastifele noastre, după care le vom cere socoteală la vămile văzduhului. Pe alţii nu-i las până nu-i bag în cârciumă. De aici în colo nici habar de grijă nu mai am, căci cu vinul şi rachiul le spăl pe loc toate învăţăturile ce le-au câştigat în Biserică. Încă ceva mai mult, pe unii îi fac să înjure în modul cel mai prost: Biserica, Preotul, cele Sfinte, ba chiar şi pe Dumnezeu. Și aşa, unii ca aceştia n-au nici o plată ca au mai fost și ei la Biserică.”

  Astfel a destăinuit diavolul, Cuviosului Părinte, unele din meșteșugurile lui, rugându-l ca să nu mai spună nimănui acele nestemate chiţibușenii infernale, spre a putea înşela pe toți creștinii cu ele. Cuviosul Părinte neascultându-l, a scris acestea și le-a arătat tuturor creștinilor, care se duc la Sfânta Biserică, ca să se păzească de cursele diavolului şi să asculte Sfintele Slujbe, Dumnezeiasca Liturghie și Cuvântul lui Dumnezeu, cu evlavie, credinţă şi dragoste sfântă, spre a se întoarce acasă folosiţi, edificaţi şi luminaţi, câştigându-şi astfel mântuire a sufletelor lor. Amin.

Vaccinul împotriva gripei porcine ar putea conține compuși periculoși – presa

Vaccinul împotriva virusului noii gripe conține două substanțe care ar putea avea legătură cu apariția autismului, a bolii Alzheimer și a sclerozei multiple, afirmă Sunday Express în ediția electronică – relatează Mediafax.

Mercurul, folosit drept conservant, nu mai poate fi utilizat în vaccinurile pentru copii în Marea Britanie, fiind interzis cu cinci ani în urmă din cauza unor indicii conform cărora ar putea determina apariția unor probleme cerebrale, potrivit sursei citate.

Vaccinul conține și squalene, compus folosit pentru stimularea răspunsului sistemului imunitar, dar despre care unii specialiști afirmă că ar putea avea legătură cu apariția unor boli autoimune, printre care se numără scleroza multiplă, artrita reumatoidă și lupusul.

Substanța a fost inclusă în vaccinurile antiantrax administrate militarilor britanici și americani în timpul primului razboi din Golful Persic, mulți dintre ei considerând că aceasta este responsabilă pentru problemele neurologice cunoscute drept „sindromul războiului din Golf”.

În Marea Britanie, vaccinul împotriva gripei A H1N1 urmează să fie administrat unui număr de 11 milioane de persoane, incluse în categorii de risc. Specialiști și militanți britanici citați de Sunday Express și-au exprimat însă îngrijorarea în legătură cu riscurile prezentate de amestecul de substanțe, apreciind că mercurul nu ar trebui inclus în nici un tip de vaccin. (Mediafax)

Semnele vremurilor: 666

  666

  După furtuna demonică, va veni o zi cu soare, dumnezeiască. În spatele duhului lumii, căruia îi este caracteristică libertatea de astăzi, lipsa respectului faţă de Biserica lui Hristos, faţă de oamenii mai în vârstă, de părinţi şi de învăţători cu frică de Dumnezeu, se ascunde robia duhovnicească, neliniştea sufletească şi anarhia, care duc societatea spre disperare, spre catastrofa sufletească şi trupească. Deci, sistemul perfect al „cartelei electronice”, al garanţiei computaţionale este faţada dictaturii mondiale, a robiei lui antihrist.

  Apocalipsa Sfântul Ioan: Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte; încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase (Apoc. 13: 16-18).

  Sfântul Andrei din Cezareea scrie următoarele: „Numele spurcat al lui antihrist şi exactitatea numărului, precum şi celelalte despre care s-a scris, se vor descoperi în timp de cei vigilenţi, dar ce Apostolul Petru s-a dezis de Hristos în exterior – şi aceasta a fost o dezicere (lepădare). Aceştia însă se leapădă de Sfânta pecete a lui Hristos, care le-a fost dată la Sfântul Botez – ,,Pecetea darului Duhului Sfânt” – pentru a primi pecetea lui antihrist şi spun că Îl au în ei pe Hristos!”

  Cu regret, în timpul sfinţilor mucenici, o asemenea logică o aveau anumiţi gnostici care se străduiau să influenţeze mucenicii care se pregăteau pentru chinuri, precum scrie Sfântul Vasile în cuvântul său despre mucenicul Gordie: ,,Mulţi, aducând dovezi absurde, încercau să convingă mucenicul să se dezică numai prin cuvinte şi să păstreze credinţa în suflet, adică predispunerea lăuntrică, căci Dumnezeu nu ia în seamă limba, ci predispunerea omului. Dar mucenicul Gordie era de neclintit şi răspundea: «Limba creată de Hristos nu va putea să rostească ceva împotriva Ziditorului său». Nu vă înşelaţi, Dumnezeu nu rămâne batjocorit. Căci din cuvintele tale te vei găsi drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit (Luca 19: 22; Matei 12: 37)”.

  În acelaşi fel, pe timpul împăratului Deciu, legea cerea mărturisirea religiei închinători1or la idoli şi toţi creştinii care îşi declarau acordul şi aduceau jertfe idolilor luau un certificat şi evitau chinurile. Între cei care. s-au dezis de Hristos erau şi cei care dădeau bani slujitorilor idolilor din comisii şi luau certificate, numite „clevetitoare”, fără a se dezice; Biserica şi pe aceştia i-a pus în rândul trădătorilor credinţei – celor căzuţi.

  Dar sunt cunoscute o mulţime de exemple pozitive, cum ar fi minunea Sfântului Teodor, pe care o sărbătorim an de an în prima sâmbătă a Postului Mare. Iulian Apostatul, dispreţuind postul creştinilor, a hotărât să-i spurce atunci. „Pentru aceasta, tainic a poruncit ca în pieţe să se vândă produse spurcate cu sânge ale jertfelor aduse idolilor. Dar, prin Pronia lui Dumnezeu, fostului arhiepiscop al Constantinopolului, Evdoxie, i s-a arătat în vis mucenicul Teodor şi i-a descoperit această uneltire. I-a poruncit să adune oamenii credincioşi luni dimineaţa devreme şi să le interzică să folosească produsele spurcate, iar lipsa alimentelor necesare s-o completeze cu colivă pregătită în grabă. Astfel acest scop al apostatului nu a fost atins. Iar poporul evlavios a rămas nespurcat” Continuă lectura