În porunca a cincea, Dumnezeu zice: ”Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!”
A cinsti pe părinți înseamnă: a-i respecta și a-i asculta, a te supune lor, a-i ajuta, a-i prețui, a-i iubi. Ai ascultat tu totdeauna de părinții tăi, frate creștine? Nu i-ai supărat niciodată? Bagă de seamă, niciodată? Adu-ți aminte de câte ori le-ai fost nesupus! De câte ori le-ai întors vorba, de câte ori i-ai amărât cu încăpățânarea și îndărătnicia ta, de câte ori ori nu i-ai făcut să suspine și să verse lacrimi din pricina ta! De câte ori i-ai disprețuit în inima ta, socotindu-i învechiți, rămași în urmă, fără pricepere! Poate că le-ai dorit și moartea ca să intri mai repede în moștenire, poate că ai ridicat mâna asupra lor ca să-i lovești, poate chiar i-ai lovit, poate că i-ai blestemat pe viață sau moarte, poate că i-ai lăsat să ducă lipsă când ai fi putut să-i ajuți, poate că i-ai amărât până într-atât că le-ai coborât viața în mormânt.
În Vechiul Testament se spune că: ”cine va blestema sau va vorbi de rău pe tatăl său ori pe mama sa, ori i-a lovit, să fie pedepsit cu moartea!” Tot acolo, în Sfânta Scriptură, se spune: ”ochiul care-și bate joc de tatăl său și disprețuiește ascultarea de mamă, să-l scoată corbii la pârâu și să-l mănânce puii de vultur!” (Proverbe 30, 17)
Din nenorocire mulți părinți se fac nerespectați de copiii lor când tatăl este bețiv și de atâtea ori vine acasă pe două cărări și începe să vorbească prostii, să înjure, să se ia la ceartă cu soția și s-o bată, sau când este hoț, ușuratic și stricat, ori iute la mânie, năbădăios, ori un batjocuritor și fără temere de Dumnezeu, sau când blestemă și-și drăcuie copiii. Ce se va alege de cinstea la care are drept din partea copiilor lui? Sfântul prooroc Iezechiel zice din partea lui Dumnezeu: ”Nu vă luați după rânduielile părinților voștri, nu țineți obiceiurile lor să nu vă spurcați cu idolii lor! Eu sunt Domnul Dumnezel vostru; umblați întocmai după rânduielile Mele și împliniți-le!”. Iar în Noul Testament porunca se reia așa: ”Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!”, fiind cea dintâi poruncă însoțită de făgăduință: ”ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe pământ!”
Iată, iubiți creștini, să ne gândim cu toții la aceste cuvinte, la această poruncă! Am împlinit noi această poruncă față de părinții noștri? Am ascultat noi de el când ne învățau de bine, când ne spuneau și ne dojeneau și ne arătau calea cea bună? Nu cumva ne mustră conștiința când ne aducem aminte de purtările noastre rele, cum îi făceam să plângă, cum nu-i ascultam? Să căutăm să facem pocăință și să cerem iertare de la Dumnezeu pentru păcatul acesta, căci rău am făcut înaintea Domnului, neascultând de părinții noștri.
Sursa: Predici ”Pâine și apă pentru suflet” 7, ierodiacon (actual, preot) Visarion Iugulescu
